, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză
tranz. livr (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari
vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].