(2) fudulii, s.f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie.
s. v. îngâmfare.
≠ modestie
s. f., art. fudulía, g.-d. art. fudulíei; pl. fudulíi, art. fudulíile
f. Caracter fudul; fală; mândrie; semeție; înfumurare; îngâmfare. [Art. fudulia; G.-D. fuduliei; Sil. -li-e] /fudul + suf. ~ie
f. pop. Testicul al unor animale. [Art. fudulia; G.-D. fuduliei; Sil. -li-e] /fudul + suf. ~ie