pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui.
vb., ind. prez. 3 sg. fumuiéște, imperf. 3 sg. fumuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fumuiáscă