definiția fundacului definiție dex

(I) fundaci, s.m., (II) fundacuri s.n. I. S.m. (Ornit.) Cufundar. II. S.n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

(I) fundaci, s.m., (II) fundacuri s.n. I. S.m. (Ornit.) Cufundar. II. S.n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

s. v. alee, bodârlău, corcodel, cu-fundar, fundătură, intrare.

s. v. alee, bodârlău, corcodel, cu-fundar, fundătură, intrare.

(zool.) s. m., pl. fundáci

(fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri

(fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri

(zool.) s. m., pl. fundáci

m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac

n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac

n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac

m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac

s. v. bodârlău, cufundac, cu-fundar.

s. v. bodârlău, cufundac, cu-fundar.