fundări, s.f. Acțiunea de a se funda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. – V. funda.
s. 1. v. înființare. 2. v. întemeiere.
s. f., g.-d. art. fundării; pl. fundări
s.f. Acțiunea de a funda și rezultatul ei; întemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].