fundarisesc, vb. IV. Intranz. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. – Fund1 + suf. -arisi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fundarisésc, imperf. 3 sg. fundariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. fundariseáscă
vb. – (Înv.) A ancora, a fixa cu ancore. – Var. funda. Ngr. φουνταρίζω, din ven. fondare, cf. sp. fondear. Sec. XVIII.