fundații, s.f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s.f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.
s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. așezământ, (ieșit din uz) stabiliment, (înv.) așezare, tocmeată. (O ~ culturală.)
s. f. (sil. -ți-e), art. fundáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fundáției; pl. fundáții, art. fundáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) rar v. FUNDAMENT. 2) Totalitate a fondurilor donate de cineva pentru crearea sau asigurarea functionării unor instituții. 3) Instituție creată pe baza acestor fonduri. [Art. fundația; G.-D. fundației; Sil. -ți-e] /<fr. fondation, lat. fundatio, ~onis
s.f. 1. Temelie, bază, fundament (la o construcție). 2. Fond, bunuri, donate pentru o operă de interes obștesc; instituție, așezământ creat din aceste fonduri. [Gen. -iei, var. fondație, fundațiune s.f. / cf. lat. fundatio, fr. fondation].