furcari, s.m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar.
s. m., pl. furcári
furcării, s.f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.
s. v. clacă, furcă, șezătoare.
s. f., art. furcăría, g.-d. art. furcăríei; pl. furcăríi, art. furcăríile