s.f. (reg.) lemn cu două coarne de la mijlocul plutei, pe care se agață straițele și veșmintele.
furcoaie, s.n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.
s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)
s. n., pl. furcoáie