gâdilături, s.f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s.f.] – Gâdila + suf. -ătură.
s. v. gâdilare.
s. f., g.-d. art. gâdilătúrii; pl gâdilătúri