gâgâituri, s.n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.
s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâștelor.)
s. n., pl. gâgâíturi
n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâște. /v. a gâgâi
gâgâituri, s.f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.
s. v. gâgâit.
s. f. (sil. -gâ-i-), g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri