gâlgâiri, s.f. Faptul de a gâlgâi; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt), care alunecă pe gât etc.; gâlgâit, gâlgâială, gâlgâitură. – V. gâlgâi.
s. v. gâlgâit.
s. f., g.-d. art. gâlgâírii; pl. gâlgâíri