gâtuituri, s.f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.
s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)
s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
f. Parte îngustată a unui lucru. /a gâtui + suf. ~(i)tură