găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdeáscă
tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi