s.m. v. guaiac.
m. Arbore exotic cu frunze persistente, prețuit, mai ales, pentru lemnul rezistent (folosit în construcția de mașini) și pentru rășina lui (utilizată în medicină). [Sil. ga-iac] /<fr. gaïac
s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco].
s. m. arbore tropical, rășinos, cu lemnul tare, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. (< fr. gaïac, sp. guayaco)