definiția gainilor definiție dex

s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

s. v. iarbă-mare, răcovină.

s. v. pecingine.

expr. penibil, ridicol.

s. v. păpădie.

prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

(insectă) s. f.

găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ♢ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte. – Lat. gallina.

s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.

s. v. pălărie.

s. f., g.-d. art. găínii; pl. găíni

f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă. ♢ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslușit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenușiu, având un moț alb între ochi; lișiță. [G.-D. găinii] /<lat. gallina

s.f. – 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă. – 2. Constelația Pleiadelor, Cloșca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Pușcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – Cf. găinaț. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăța păsările); găinar, s.m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriț, Astur palumbarius; hoț, pungaș; Arg., jandarm); găinăreasă, s.f. (femeie care păzește păsările); găinări, vb. (a fura, a șmangli); găinărie, s.f. (ogradă; furtișag); găinușe, s.f. (găină mică; Cloșca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte și flori); găinuță, s.f. (găină mică; varietate de definitie/potârniche">potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinușe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.

aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă.

s. v. bibilică.

(bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre

s. v. lișită.

(lișiță) s. f., pl. găíni-de-ápă

s. v. bibilică.

(bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre

s. f., pl. găíni-de-múnte

s. v. sunătoare.

(găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbátice

s. v. pansea, panseluță, păpădie.

s. v. răcovină.

s. v. cobe, țâfnă.

(med. vet.) s. f.

s. v. cecitate diurnă, hemeralopie.

s. pl. v. păpădie.

s. v. păpădie.

s. f.

s. v. păpădie.

s. v. coroniște.