gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbejésc, imperf. 3 sg. gălbejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbejeáscă
tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează
intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la față); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează