s.f. v. carafă.
s.f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.
carafe, s.f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s.f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.