carafe, s.f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s.f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.
(sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei/garáfei; pl. caráfe/garáfe
s.f. v. carafă.
s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)
s.f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.