gârbáci (gârbáce),
s.n. –
Bici. – Mr.
gărbace, megl.
grăbaci. Tc.
kirbaç (Meyer 119; Șeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι,
alb.
gërbac, bg.
gărbač, sb., rut.
korbač,
pol.
karbacz, mag.
korbács, germ.
Karbatsche (› fr.
cravache), sp.
corbacho (› fr.
courbache), cf. Eguilaz 382. Din
forma mag.
provine var.
corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi,
Dict., 121). Este
dublet al lui
cravașe, s.f. (
bici), din fr.
cravache, cu der.
cravașa, vb. (a
bate cu
biciul).