gargare, s.f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.
f. 1) Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant. 2) Lichid dezinfectant folosit în acest scop. 3) fig. Relatare nedeslușită, lipsită de conținut și de logică. /<ngr. gargara
s.f. – Clătire a gurii. – Mr. gargară. Ngr. γαργάρα (DAR; Gáldi 193). – Der. gargarisi, vb. (a face gargară), din ngr. γαργαρίζω; gargariza, vb. (a face gargară), din fr. gargariser; gargariseală, s.f. (gargarism). Cf. REW 2414.
gârgâre, s.n. Unealtă folosită la pescuitul marin prin încercuirea și adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii etc. – Et. nec.
s. n., pl. gârgâre/gârgâruri