definiția garnisind definiție dex

garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc imperf. 3, sg. garniseá; conj. prez. 3 sg. și. pl. garniseáscă

tranz. A prevedea cu o garnitură; a împodobi; a înfrumuseța; a orna. /<fr. garnir

vb. – 1. A împodobi, a orna. – 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boală. Fr. garnir, cu terminația -isi aplicată mai multor vf. fr. care se conjugă cu infixul -iss-. – Der. garnitură, s.f., din fr. garniture; garniseală, s.f., din fr. garnison.

vb. IV. tr. A împodobi, a orna (cu o garnitură). [< fr. garnir].

vb. I. tr. 1. a împodobi, a orna. 2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării. II. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi. (după fr. garnir)

, garnisesc. v.t. a bate, a cotonogi.