găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. găzduiáscă
intranz. rar A fi în gazdă; a trăi la gazdă. 2. tranz. (persoane) A ține în gazdă. /gazdă + suf. ~ui
găzduiri, s.f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. (concr.) adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)