geamii, s.f. Construcție destinată celebrării cultului la musulmani, de obicei mai mare decât moscheea. – Din tc. cămi.
s. (BIS.) moschee, (înv.) mecet. (~ la musulmani.)
s. f. (sil. gea-), art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
f. (la musulmani) Lăcaș de cult; moschee. /<turc. țami
s.f. – Moschee. – Mr. gimie, megl. geamiiă. Tc. cami (Roesler 619; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 655, Ronzevalle 69), cf. ngr. τζαμί, alb. ğami, bg. džamija, sb. ğamija, sp. gima (Eguilaz 113).