geamuri, s.n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite să străbată lumina în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam.
n. 1) Placă de sticlă fixată în cercevelele unei ferestre sau ale unei uși, pentru a lăsa lumina să pătrundă în încăpere. 2) Bucată de sticlă care se fixează în rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizătură făcută în pereții unei clădiri sau ai unui vehicul pentru a permite să intre în interior lumina și aerul; fereastră. /<turc. țam
s.n. – 1. Placă de sticlă fixată la fereastră. – 2. Fereastră. – 3. (Arg.) Ochelari. – Mr., megl. geam. Tc. cam (Roesler 610; Șeineanu, II, 185; Lokotsch 650; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμι, alb. ğam, bg. džam. – Der. geamgiu, s.m. (persoană care montează sau vinde geamuri), din tc. camci, mr. giamgi; geamlîc, s.n. (coridor, verandă, încăpere închisă cu geamuri), din tc. camlik, cf. ngr. τζαμλίϰι, mr. giamliche.