geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
adj. v. rindeluit.
geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.
vb. v. rindelui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. geluiáscă
tranz. 1) (piese din lemn) A prelucra cu gealăul. 2) A prelucra cu rindeaua; a da la rindea; a rindelui. /<ung. gyalulni