s.f. (La car) Furculiță (2). – De la geamăn.
s. v. furculiță.
s. f., g.-d. art. gemănării; pl. gemănări
gemănări, s.f. Furculiță (2). – Din geamăn + suf. -are.
, gemânări, s.f. (pop.; de obicei la pl.) 1. furculițele carului sau ale căruței. 2. ramuri bifurcate. 3. bifurcarea unui râu.