geminați, -te, adj. (Livr.) îngemănat, împerecheat. ♢ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus.
1) Care formează o pereche; dispus în perechi; împerecheat. Frunze ~te. 2) și fig. Care este unit, formând un tot; îmbinat; împreunat. 3) lingv.: Consoană ~tă consoană pronunțată lung. /<fr. géminé, lat. geminatus