genealogii, s.f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia.
s. f. (sil. -ne-a-), art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile
f. 1) Filiație a membrilor unei familii, de diferite generații, în funcție de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare într-un tablou, într-un grafic a unei astfel de filiații. 3) Știință care se ocupă cu studiul diferitelor filiații; istorie a neamului. /<fr. généalogie, lat. genealogia
s.f. Tablou care reprezintă filiația unei familii; înșiruire sistematică a strămoșilor, a înaintașilor care formează filiația unei familii. ♦ Disciplină care studiază filiația familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. généalogie < gr. genealogia < genos – generație, logos – știință].
s. f. 1. ordine cronologică a ascendenței membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiație. 2. disciplină auxiliară a istoriei care studiază filiația familiilor domnitoare, nobiliare etc. (< fr. généalogie, lat. genealogia)