genetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
genetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. o inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique)
s. f., g.-d. art. genéticii
f. Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. /
s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique].