Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția geniilor definiție dex
geniilor
găsește rime pentru
geniilor
GÉNIU,
genii
, s.n.
I. 1.
Cea
mai
înaltă
treaptă
de
înzestrare
spirituală
a
omului
,
caracterizată
printr-o
activitate
creatoare
ale
cărei
rezultate
au o
mare
însemnătate
;
persoană
care are o
asemenea
înzestrare
. ♢
Loc
. adj.
De
geniu
=
genial
.
2.
Fire
,
natură
,
caracter
specific
.
II.
(Mitol.;
azi
în
stilul
poetic
)
Spirit
protector
;
duh
(
bun
sau
rău
).
III.
Armă
militară
care
cuprinde
trupe
specializate
pentru
executarea
lucrărilor
de
fortificații
, de
drumuri
, de
poduri
etc. – Din lat.
genius
, fr.
génie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia geniilor
Geniu
≠
mediocritate
,
imbecil
,
nebunie
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia geniilor
géniu
s. n. [
-
niu
pron.
-
niu
],
art
.
géniul
;
pl.
génii
,
art
.
géniile
(
sil
.
-
ni
-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia geniilor
GÉNI//U
1
~i
m.
1)
Totalitate
a
aptitudinilor
spirituale
superioare
care
oferă
unei
persoane
calități
creatoare
deosebite
.
♢ De ~
genial
. 2)
Persoană
care
posedă
asemenea
aptitudini
. 3)
Ansamblu
de
trăsături
distinctive
care
formează
esența
unui
lucru
sau a unei
ființe
.
~ul
creației
populare
. 4)
mil
.:
Trupe
de ~
trupe
specializate
în
executarea
unor
lucrări
tehnice
(
poduri
,
fortificații
etc.). /<lat.
genius
, fr.
génie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia geniilor
GÉNI//U
2
~i
m.
mit
.
Ființă
supranaturală
care se
crede
că
influențează
asupra
destinului
cuiva;
spirit
protector
. /lat.
genius,
fr.
génie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia geniilor
géniu (génii),
s.n. –
1.
Cea
mai
înaltă
treaptă
de
înzestrare
a
omului
. –
2.
Spirit
protector
,
duh
. Lat.
genium
(
sec
. XIX). – Der.
genial
,
adj., din fr.;
ingeniu
,
s.n., din lat.
ingenium
;
ingenios
,
adj., din fr.
ingénieux
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia geniilor
GÉNIU
1
s.n.
I. 1.
Talent
,
dispoziție
naturală
,
capacitate
de
creație
excepțională
,
rezultat
al
dezvoltării
maxime
a
facultăților
umane
;
persoană
care are
asemenea
calități
.
2.
Caracter
specific
.
II.
Spirit
,
demon
,
ființă
supranaturală
(
bună
sau
rea
) care în
credințele
celor
vechi
veghea
asupra
soartei
unui
om
. [Pron.
-
niu
, pl.
-ii
. / < lat.
genius
, cf. it.
genio
, fr.
génie
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia geniilor
GÉNIU
2
s.n.
Specialitate
militară
,
armă
care se
ocupă
cu
lucrări
de
fortificații
, cu
construirea
de
poduri
etc.;
trupele
care
fac
parte
din această
armă
. [Pron.
-
niu
. / < fr.
génie
, cf. it.
genio
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia geniilor
GÉNIU
s. n.
I. 1.
talent
,
dispoziție
naturală
,
capacitate
creatoare
excepțională
, a
dezvoltării
maxime
a
facultăților
umane
;
persoană
astfel
înzestrată
. 2.
caracter
specific
. II.
spirit
,
demon
,
ființă
supranaturală
care, în
credințele
celor
vechi
,
veghea
asupra
soartei
unui
om
. III.
specialitate
militară
,
armă
care se
ocupă
cu
executarea
lucrărilor
de
fortificații
,
drumuri
,
poduri
etc. (< lat.
genius
, fr.
génie
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia geniilor
Geniul Carpaților
expr. (iron.)
poreclă
dată în
timpul
vieții
lui
Nicolae
Ceaușescu.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia geniilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK