s. f. (sil. ge-o-e-), g.-d. art. geofagíei
s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].
s. f. practică patologică de a ingera pământ sau nisip. (< fr. géophagie)