adj. m. (sil. ge-o-), pl. geofági; f. sg. geofágă, pl. geofáge
adj. Care se hrănește cu pământ. [< fr. géophage, cf. gr. ge – pământ, phagein – a mânca].
adj. (despre animale) care se hrănește cu pământ. (< fr. géophage)
s. f. (sil. ge-o-e-), g.-d. art. geofagíei
s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie].
s. f. practică patologică de a ingera pământ sau nisip. (< fr. géophagie)