geofite, s.f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ♢ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes.
f. Plantă care în timpul iernii își continuă viața numai prin organe subpământene (bulbi, tuberculi, rizomi). /<fr. géophytes
adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. géophyte)