adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă].
geofite, s.f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ♢ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes.
s. f. (sil. ge-o-), pl. geofíte
f. Plantă care în timpul iernii își continuă viața numai prin organe subpământene (bulbi, tuberculi, rizomi). /<fr. géophytes