definiția geotectonică definiție dex

s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.

s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotectónicii

f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcării și deformării scoarței terestre. /<germ. Geotektonik

s.f. Disciplină care studiază structura scoarței Pământului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique].

geotectonici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.

geotectonici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.

adj. (sil. ge-o-) → tectonic

adj. (sil. ge-o-) → tectonic

Care ține de geotectonică; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch

Care ține de geotectonică; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch

adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].

adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].

adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarței terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)