s.f. Căldura internă a Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermie.
s. f. (sil. ge-o-), art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei
f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul proceselor termice din interiorul Pământului. /<fr. géothermie
s.f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. géothermie, cf. gr. ge – pământ, therme – căldură].
s. f. 1. căldură internă a Pământului. 2. parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. (< fr. géothermie)