pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. – Din lat. germinare.
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. germineáză
pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre semințe, tuberculi, bulbi, plante) A da germen; a începe un ciclu nou de vegetație; a încolți. 2) (despre organe sau materii organice) A trece de la o stare latentă sau embrionară la viața activă. /<lat. germinare