definiția ghetarii definiție dex

ghețari, s.m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare (1) și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ♢ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier).

ghețare, s.n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).

s. (GEOGR.) 1. ghețar continental v. ghețar de calotă; ghețar de calotă = ghețar continental. 2. ghețar plutitor v. aisberg.

s. răcitor. (Pune carnea la ~.)

(masă de gheață) s. m., pl. ghețári

(răcitor) s. n., pl. ghețáre

m. 1) Masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare și alpine, care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. ♢ ~ plutitor v. AISBERG. 2) Instalație înzestrată cu bucăți de gheață pentru a răci sau a menține o temperatură scăzută într-un mediu; răcitor. /gheață + suf. ~ar

ghețării, s.f. Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. ♦ Fig. Cameră, locuință extrem de friguroasă. – Gheață + suf. -ărie.

s. f., art. ghețăría, g.-d. art. ghețăríei; pl. ghețăríi, art. ghețăríile

f. Încăpere specială în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. /gheață + suf. ~ărie