s.n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.
ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit2 prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – V. ghili.
s. n.
ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghileáscă
tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă și întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti