definiția ghinturilor definiție dex

ghinturi, s.n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.

s. n., pl. ghínturi

n. 1) Șănțuleț elicoidal pe partea interioară a țevii unei arme de foc, menit să-i dea proiectilului o mișcare de rotație. 2) Cui de metal cu gămălie mare și bombată. /<pol. gwint, ucr. gvint

ghințuri, s.n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.

s. n., pl. ghínțuri

n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.

ghínțuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.

s. v. gențiană.

s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

s.f. – Gențiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)ințură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca și sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).

s.n. pl. (reg.) piftii, răcituri.