ghionți (ghionturi), s.m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci2. – Et. nec.
s. v. îmbrâncitură.
s. m./s. n., pl. ghionți/ghiónturi
m. Lovitură slabă dată cu cotul sau cu pumnul (pentru a-i atrage atenția cuiva). [Pl. și ghionturi] /Orig. nec.