ghiulele, s.f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava definitie/ghintuit">neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.
f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanță explozivă), folosit în vechea artilerie. [Art. ghiuleaua] /<turc. gülle
s.f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle.
, ghiulele s.f. (sport.) 1. minge șutată cu putere (în fotbal). 2. minge violentă catapultată (în handbal) 3. puc izbit violent cu crosa (în hochei).
expr. (tox.) injecție intravenoasă cu o supradoză de drog, care poate provoca moartea consumatorului.