gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ginereáscă