girez, vb. I. Tranz. A-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie). – Din germ. girieren.
girez, vb. I. Tranz. V. gera.
vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vânt) A(-și) schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti în jurul unei ancore sub acțiunea vântului sau a curentului de maree. [< it. girare].
vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ♢ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ♢ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ♢ a se îndepărta de la drumul stabilit. (< it. girare)
, girez v.t. (deț.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deținut.