giumbușlucuri, s.n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.
s. v. bufonerie.
s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlúcuri