definiția glia definiție dex

glii, s.f. (Pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ♢ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârlețul). – Et. nec.

s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pământ.)

s. v. nevroglie.

s. v. câmp, ogor, patrie, pământ, țară, țarină.

s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii

f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care poate fi desprinsă o singură dată cu hârlețul. 2) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor; țarină. 3) Pământ strămoșesc. ♢ Sub ~ (sau ~i) în mormânt. /<rus. glej, slov. glie

s.f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba.

s. f. (med.) nevroglie. (< germ. Glia)

elem. glio-.