glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.
vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. preamări.
tranz. A trata cu glorie; a ridica în slavă; a slăvi; a elogia; a cânta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier
vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorífic, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].
vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)