góștină (góștine),
s.f. –
Contribuție din
trecut,
introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru
Cercel (1583-85), și care
era plătită la
început pentru oile ce
pășteau pe
imașurile și
terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (
sec. XVII) s-a
plătit și
pentru porci. – Var.
gorștină, goșt(i)niță. Sl.
goštenije „
ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb.
gost „
oaspete”,
rus.
gostĭ „
oaspete”,
pol.
gošcina „
ședere”.
DAR pleacă de la
sensul de „
contribuție pe
porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la
groștei. După Scriban, de la un sl. *
gorština „
contribuție pe
pășunile de la
munte”, din cf. sl.
goršcina „
contribuții pe
vii”; acest
ultim cuvînt pare a fi
influențat var. – Der.
go(r)știnar, s.m. (
persoană care strîngea această
contribuție);
goștinărit, s.n. (
venit strîns din această
contribuție).