gogonele, s.f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.
f. mai ales la pl. reg. Tomată verde, neajunsă la maturitate, folosită pentru murături. [Art. gogoneaua] /Din înv. gogon + suf. ~ea